De ce nu vor veteranii războiului de pe Nistru pedepse cu închisoarea pentru politicieni

În urma războiului cu Rusia de pe Nistru, din ’92, a rămas o situație ambiguă în regiunea transnistreană și peste 5.000 de veterani, uitați de statul pe care l-au apărat. De soarta lor se preocupă autoritățile de la Chișinău, cam o dată pe an, și unele ONG-uri sporadic.

Asociația Tighina, al cărei președinte este doctorul stomatolog Alexei Paluță, îi caută prin multele asociații de veterani și le repară acoperișurile, le trimite proteze sau aduce câte un grup la tratament în România, cu Torpedo Tur și în parteneriat cu Acțiunea 2012.

Sâmbătă am plecat din București la Sărata Monteoru cu Alexei Palută, pe o ploaie mocănească, să vorbesc cu un grup de veterani veniți la tratament. Am ajuns la restaurantul hotelului în care sunt cazați, înainte să termine procedurile. Cât am așteptat să vină veteranii, doamna care servește masa în fiecare zi ne-a povestit că din grupul de 13 veterani, patru mănâncă în cameră, nu se pot deplasa câțiva metri până la restaurant pentru că le lipsește câte un picior ori ambele.

Pe drum, Paluță mi-a spus că într-o seară au fost niște probleme, la directorul complexului din Sărata Monteoru ajungând plângeri de la alți clienți, că veteranii ar face o petrecere. De fapt, unul dintre ei nu a putut să își aducă scaunul cu rotile din Republica Moldova și a venit cu proteze pentru ambele picioare, care îl icomodează groaznic. Alexei Paluță a găsit prin București un scaun cu rotile, l-a trimis la Sărata Monteoru, iar zgomotele de petrecere din hotel era bucuria manifestată de un invalid când primește un scaun cu rotile.

Pentru că a ajuns „domn’ doctor” și o jurnalistă, au venit toți 13 la restaurant, îmbrăcați cu tricouri cu același mesaj – Basarabia e România, 27 martie 1918 – cu care, cu câteva zile în urmă, peste 100 de senatori și deputați s-au fâțâit prin Parlamentul de la București, pentru a marca 97 de ani de la unirea Basarabiei cu România.

Pensie de veteran de 1,80 $

Întreb dacă e adevărat că o pensie de veteran este de 2 $ în Republica Moldova și îmi spun că e cam de 1,80 $. Îi bufnește pe toți râsul când unul spune că au fost trimiși la tratament de Ministerul de Interne de la Chișinău. „Dacă nu ar mai fi și un ajutor din partea domnului Paluță, nu ne-am mai îngrămădi noi așa, la o masă sau la un sanatoriu. Asta datorită numai dumnealui se face, el ne adună și mai vedem și noi lumea oleacă, ne mai însănătoșim olecuță.”

Republica Moldova le oferă transport în valoare de 103 lei moldovenești (5,5 $) o dată la trei luni. „Poți să te duci până la Chișinău, dar nu mai ai bani să te întorci. Aștepți să primești a doua tranșă și apoi te întorci.”

Cu asociațiile de veterani este povestea clasică „divide et impera”. Deși în primii ani după război veteranii erau oarecum organizați, acum sunt în jur de 50 de asociații. Nu numai că nu au o voce comună pentru a-și cere drepturile, dar orice donație care intră în conturile asociațiilor, merge către cei care conduc.

”Sunt asociațiile care sunt formate pentru veterani. Oamenii de afaceri transferă bani în conturile asociațiilor pentru veterani, dar veteranii nu primesc nimic, dar șefii asociațiilor sunt cu castele, cu … toți banii îi cheltuiec ei, dar nu dau la veterani, cum face domnul Paluță.”

Oamenii se descurcă „greu, fiecare cum poate, cu zâmbetul pe față, vedeți cât de optimiști suntem. Măcar noi să ne înveselim unul pe altul.”

„Suntem toți sub o lege, adică fără nicio lege”

Li se spune adesea că nu i-a trimis nimeni la război, că s-au dus de bunăvoie, dar cei 13 veterani pe care i-am cunoscut eu nu au mers de bunăvoie la război. Ei erau polițiști atunci, iar cum Republica Moldova nu avea o armată, polițiștii au fost înrolați primii, apoi s-au înrolat voluntarii. Totuși, statul pe care l-au apărat cu 23 de ani în urmă, luptând cu soldații ruși ai Armatei 14, prezenți în continuare pe teritoriul Republicii Moldova, nu ține cont de felul în care s-au înrolat, nu discriminează pe nimeni când vine vorba de ignorat. „Suntem toți sub o lege, adică fără nicio lege.”

Acum, la alegerile parlamentare din 30 noiembrie, oamenii au înțeles că au ales greșit și cred că politicienii vor fura și mai mult.

Veteranii cred că trebuie scoși hoții de la guvernare ca situația să se schimbe în Republica Moldova, dar „nu trebuie arestați, nu trebuie dosare penale. Să le ia toată averea pe care o au, să vină la sat și să trăiască din 400 de lei. Mai mare pedeapsă, nu există. Nu trebuie duși la pușcărie, că și acolo trebuie să-i hrănim tot noi.”

„Cel mai bun ajutor în timpul de față e ca statul măcar să nu ne încurce”

Universitățile oferă reducere 15% la înscrieri pentru copii veteranilor, însă situația se complică în meandrele concretului. „M-am dus să depun actele și ei spun că ‘legitimația nu-i valabilă, trebuie să vă duceți la Ministerul de Interne, să intrați în secția de cadre și să aduceți un certificat că într-adevăr dumneavoastră ați fost la conflictul militar din Transnistria’. Când ești întreg, poate înăuntru nu se vede nimic, dar așa se vede destul de clar”, spune un om cu un picior lipsă. Problema cu reducerea pentru studiile copilului a fost că tatăl cu un picior lipsă nu era în categoria potrivită ca veteran, așa că nu a mai primit nicio reducere. „Cel mai bun ajutor în timpul de față e ca statul măcar să nu ne încurce.”

Pentru că s-a făcut ora prânzului, doamna de la restaurant a insistat să rămânem la masă, iar veteranii au pregătit cadouri pentru că duminică a fost ziua de naștere a doctorului: două hărți desenate ale Republicii Moldova și o sticlă de coniac în formă de berbec, plus o caricatură.

Înainte să plecăm spre București, am stat la o țigară cu unii dintre veteranii care fumează și, pentru prima dată în viața mea, o persoană cu un picior lipsă mi-a ținut ușa să ies dintr-o încăpere. M-am aplecat să iau ambalajul căzut de la un pachet de țigări, dar mi-a fost luat repede din mână: „Lăsați domnișoară, că mai sunt și sănătoși printre noi.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *